Pasarea sufletului la daci

Pentru daci sufletul mortului se ridica la cer sub forma de pasare

Solutiile pe care filosofia le-a propus sunt multiple si In general difera de la o epoca la alta, de la o civilizatie la alta. Cu religia lucrurile sunt ceva mai simple si mai clare. Analizand raspunsurile pe care preotii le-au oferit de-a lungul mileniilor problemei postexistentei se pot desprinde trei mari solutii.

1) Viata sufletului dupa moarte continua In cer. In aceasta arie de credinte intra de regula popoarele nordice ale Europei: germanii, scitii si, evident, stramosii nostri daci.

2) Viata dupa moarte continua In regiunile subpamantene. Avem aici religiile popoarelor sud

Europene: greci, etrusci, romani, egipteni.

3) Viata sufletului continua la nivelul pam‚ntului printr-un sir neIntrerupt de reIncarnari. Cu alte cuvinte, sufletul nici nu dispare, dar nici nu coboara sau se ridica altundeva; el intra In alt om. Pentru reIncarnare au optat celtii, dar si religia budista si hindusa, etc.

Dacii au oferit, cum spuneam la Inceput, un alt raspuns la acel soc In existenta pe care-l produce moartea. Intre secolele 2 I.Ch.- 1d.Ch. dacii practicau In exclusivitate ritualul incineratiei. Dacii Isi ardeau mortii, iar cenusa o Imprastiau poate In pesteri sau In rauri. In tot acest interval de aproape trei secole nu avem nici un mormant dacic. Pentru ca sufletul sa fie cat mai usor si pentru a se putea ridica spre a strabate distantele ceresti, corpul muritor trebuia ars. Imparatia sufletelor nemuritoare, pentru daci, era In cer. O demonstreaza nu numai ritualurile de Inmormantare, dar si marturiile scriitorilor greci si romani, care Incepand de la Herodot si pana la Dio Cassius, continuand cu gotul Iordanes din sec. 6 d.Ch. sustin ca dacii se credeau nemuritori. Nemurirea dacica, ca si cea germanica sau scitica era una celesta. Daca am putut afla pana acum ca dacii credeau In nemurirea cereasca a sufletului, atunci ne punem Intrebarea fireasca: sub ce forma parcurgea sufletul imensele distante pana la locul de destinatie?

De data aceasta raspunsul nu poate fi aflat dintr-o singura sursa, Insa foarte credibila si pertinenta. Este vorba de semicalotele sculptate din calcar descoperite In incinta sacra de la Sarmisegetusa Regia si la Fetele Albe pe care sunt redate In relief 7 orbite planetare si pasarea sufletului. Dimensiunile acestor piese, singurele sculpturi din arta dacica, sunt de 21 cm Inaltime, 25 lungime si 20 cm latime. Pasarea sufletului sculptata pe cele doua fete tesite ale semicalotei este foarte stilizata. Este usor de recunoscut gatul pasarii Impreuna cu varfurile aripilor ridicate spre cer. Contextul In care au fost gasite, precum si locul In care au fost descoperite spun foarte multe despre semnificatiile acestor piese. Fiind descoperite langa cele 7 sanctuare din incinta sacra de la Sarmisegetusa, acest numar, al planetelor, se coreleaza cu cele 7 orbite sculptate pe semicalota. Ca este vorba de orbitele planetare sta marturie si forma bombata a sferei ceresti, identica si In cazul semicalotelor.

Asadar, In incita sacra sufletul era initiat Inca In timpul vietii pentru a stii riturile si a cunoaste parolele pe care le necesita cele 7 vami planetare. In fiecare din cele 7 sanctuare se desfasurau rituri de initiere pentru ca neofitul sa poata trai vesnic. Sufletul initiatului trebuia ca la sfarsit sa se poata desprinde de corp la fel cum se desprinde o pasare de pamant.

Doar pasarea sufletului stia toate parolele si doar ea putea strabate toate vamile ceresti.

Solutia dacica a postexistentei si a traseului ce trebuia urmat pentru transcenderea la aceasta zona a fost descrisa In mod indirect de catre Platon In doua din ialogurile sale. Cele doua opere se inspira, o spun toti comentatorii platonicieni, din religia orfica, o religie tracica, foarte asemanatoare cu cea dacica. Marele filosof al antichitatii spunea In Phaidros (246, a): “Cand sufletul e desavarsit si bine Inaripat se ridica In vazduhuri”, iar In Republica scria ca: “privite de deasupra marginile (cerurilor) apareau ca niste ceruri, In timp ce partea opusa aparea ca o roata continua” (Mitul lui Er, 616, d-e). Prin urmare, dacii credeau ca existenta sufletului dupa moarte se desfasura dincolo de sferele planetare. Vehicolul de urcare era pasarea. Prin ritualurile de initiere din temple dacii cunosteau toate parolele de trecere, iar dupa moartea trupului, sufletul pasare urca dincolo de toate vamile, nemaiputIndu-se Intoarce. Nimic asemanator In religia romana nu aflam din toate acestea.

mai mult aici

articol preluat de pe http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=772

About ana eugenia pacurar

Artizan, decorator, economist si poet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: