despre Medicina dacica

articol http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=159– pagini printabile

Bazată actualmente pe vaste cercetări ştiinţifice, fitoterapia îşi are rădăcinile în practica populară de mii de ani a medicinei zise “băbeşti”. Este evident că bogăţia de remedii de natură vegetală existentă dintotdeauna nu putea fi trecută cu vederea nici de către strămoşii noştri(7,21). Primele mărturisiri scrise care atestă cunoaşterea şi folosirea unor plante medicinale pe teritoriul dac se găsesc în scrierile istoriografului Tucidites (460 – 396 îen), care semnalează existenţa a numeroase tăbliţe dacice numite “epodai”(29) pe care sunt însemnate leacuri preparate din plante şi descântece de boală(19). Aceste tăbliţe erau cunoscute şi în lumea greacă, fiind pomenite de Euripide în piesele sale „Alcesta şi Hecuba” şi “Heraclit”(29). Dintre plantele medicinale utilizate de terapeuţii daci au rămas numele a mai mult de cincizeci, dintre care patruzeci (patruzeci şi două după unii cercetători) în scrierile medicului şi botanistului grec Dioscoride Pedanios (sec. I e.n.) şi douăzeci şi şase în cele ale medicului roman Pseudo – Apuleius (sec. IV e.n.). Dintre acestea, unsprezece denumiri sunt comune celor două surse. Se presupune că denumirile dacice de plante care nu sunt sinonime cu cele menţionate de Dioscoride ar fi culese de pe teritoriul Daciei, în timpul ocupaţiei romane(37).

[…]

Rozmarin: „În nordul Moldovei, din tulpină şi frunze se făcea ceai contra durerilor de inimă. Se punea în scăldătorile bolnavilor şi în prima scaldă a copiilor.” (4) Rozmarinul este utilizat în fitoterapie pentru tratarea palpitaţiilor, a anxietăţii, insomniei, neurasteniei, depresiei, surmenajului. (17)

Brusture: „Frunzele crude se puneau pe răni, buboaie, uime (adenite), scurte (adenite), umflături, pălituri. În unele sate [se folosea] pentru greutate la inimă (indigestie).” (4) În fitoterapia modernă, brusturele se întrebuinţează pentru afecţiuni dermice şi hepato – biliare. (18)

Mentă: “În bolile de stomac se lua, de multe ori, plămădită în rachiu. Ceaiul se dădea copiilor contra colicilor, iar dacă aveau dureri mari, se punea pe pântece o cataplasmă caldă din frunze de izmă [(mentă sălbatică)] şi leuştean. Pentru dureri de dinţi, se ţinea în gură radacină pisată, cu rachiu.” (4) Acţiunea mentei este anestezică, antiinflamatoare. (19)

Cimbrişor: “Decoctul ori planta plămădită în rachiu se ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Se mai lua în boli de stomac. Ceaiul din tulpinile florifere se folosea contra bolilor venerice. În zona Iaşilor, cu planta se făceau abureli contra guturaiului şi durerilor de gât. Cu decoctul plantei se făceau spălături şi legături contra durerilor de cap.” (4) Actiunea sa este anestezică, antivirală, antibiotică. (19)

Untul pământului: „Rizomul ras se plămădea în rachiu şi se folosea la frecţii contra reumatismului.”(4) În practica fitoterapeutică se utilizează extractul alcoolic de rizom, cu acţiune antiinflamatoare şi analgezică. (18)

[…]

similare celor din acupunctura chineză. (8)
Se remarcă de asemenea persistenţa unor însemnări sau evidenţieri cu conotaţie energetică în statuete aparţinând unor culturi mult separate în timp. Astfel, mânerul cu aspect de cap uman al unui capac de vas din cultura Boian, mileniul V îen, prezintă marcajul cu culoare albastră a zonei parietale, zonă considerată în cultura orientală ca având un rol important în comunicarea energetică(8) În această zonă se găseşte, conform tradiţiei chineze, punctul de acupunctura „Meridian Guvernor 20” şi punctul de presopunctura „Palatul înţelepciunii”. (8, 23) Tradiţia hindusă reprezintă această zonă a craniului uşor ţuguiată şi cu proeminenţe şi o denumeşte „o mie de petale”, nume simbolic şi sugestiv al energiei cerebrale. (8)

Statuete găsite pe teritoriul românesc, şi aparţinând culturii Gumelniţa, prezintă aceeaşi proeminenţă a zonei parietale, în vreme ce coiful de aur găsit la Coţofeneşti – Prahova şi datând din secolele V – IV îen prezintă numeroase proeminenţe, asemănător reprezentării hinduse a celor „o mie de petale”.(8) Să fie oare o întâmplare obiceiul românului dintotdeauna de a se scărpina în cap atunci când nu ştie ce să facă sau să spună, gest activator al energiilor craniene şi implicit a capacităţii de rezolvare a problemelor?
Tradiţia bine cunoscutului punct frontal de culoare roşie al femeii indiene, atât în vechime cât şi în zilele noastre, îşi are corespondentul şi într-o zonă învecinata, anume China şi Nepal, cât şi într-o zonă mult îndepărtată, cum este România astăzi şi cum era Dacia înainte. Costumul naţional al femeilor din Giurgiu conţine un astfel de marcaj al „celui de-al treilea ochi”, iar costumul de nuntă din multe zone ale ţării prezintă de asemenea marcajul acestui punct. O dovadă a importanţei acordate acestui punct de către strămoşii noştri o constituie şi „partenera” vestitului Gânditor de la Hamangia, „femeia şezând”, pe fruntea căreia „al treilea ochi” este marcat printr-o incizie adâncă. Incizia anumitor puncte, sau stimularea lor prin înţepare (o formă de acupunctură) este şi astăzi practicată în multe sate din sudul ţării. Cuplul de statuete de la Hamangia, „Gânditorul şi Femeia şezând”, datând din mileniul IV îen, merită o atenţie deosebită. Poziţia „Gânditorului” este una extrem de corectă, exemplară, însumând o serie de simetrii complexe. Iată, conform unui mic manual de Do-In, modul de adoptare a unei poziţii aşezate corecte: „Ca să stai bine în poziţia aşezat, trebuie să te aşezi pe ceea ce anatomia numeşte „cele două ischioane”, adică cele două oase pe care le găsim sub fese. Adică, ca să stai aşezat „în mod natural” drept, cu spatele întins în sus, este de ajuns ca bazinul să poată să se echilibreze pe aceste două puncte de sprijin. Or, totul depinde de şolduri. Dacă sunt suple, genunchii pot să se desfacă spre exterior şi ţinuta dreaptă a spatelui se realizează fără efort. Dacă nu, genunchii „urcă” la urechi, trunchiul se înclină spre spate şi în regiunea anatomică numită „şale” se instalează tensiuni musculare, sursă de dureri dorso – lombare. Atunci, ca să eviţi orice neplăcere, este destul să te supraînalţi: aşează, de exemplu, o pernă mare sub bazin.” (2

[…]

 

About ana eugenia pacurar

Artizan, decorator, economist si poet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: