despre dacii

articol preluat de pe http://www.geticagame.com

Dacii

    Geto-dacii, dupa spusele lui Herodot, au fost cei mai viteji si drepti dintre traci. In acele vremuri indepartate, tracii erau cel mai numeros neam dupa indi, ocupand mai mult de jumatate din teritoriul Europei. Hotarele tarii getilor, Dacia, corespund cu teritoriul Romaniei de astazi, cel al Ungariei, o parte din Bulgaria si Ucraina, intinzandu-se de la muntii Carpati pina la nord de Dunare si de la raul Nistru pâna la raul Tisa. In vremea domniei regelui Burebista (sec 1 inaintea erei noastre) granita de vest a Daciei a ajuns la lacul Constanta din Elvetia de astazi.
Popor razboinic, cu o religie politeista la inceput, dacii vedeau in moarte o eliberare. Credinta in zeul suprem Gebeleizis ii facea neinfricati pe campul de lupta, virtute ce s-a pastrat si dupa ce vechea religie a fost inlocuita de cultul lui Zalmoxe. La fel ca si la alte neamuri hiperboreene, adevarata viata incepea in lumea de dincolo, alaturi de zeul patron. Daca radeau si se veseleau la moartea unuia dintre ei, cand se nastea un copil plingeau si se intristau de soarta pe care o va avea acesta in lume. Educati in spiritul vitejiei si onoarei, dacii erau razboinici de temut in ochii oricarui neam din antichitate.
Vracii daci erau recunoscuti in lumea antica drept foarte priceputi. Ei spuneau ca pentru a vindeca trupul trebuie sa vindeci intai sufletul, si aplicau acest pincipiu in leacurile lor. Deoarece cetatile si asezarile dacilor erau construite in munti, pentru a nu fi expuse atacurilor, dacii erau obisnuiti cu iernile aspre si salbaticia. Traiul acesta a dus la o relatie stransa cu natura, insa nu in genul celei prezente la celti. Viata dacilor era dominata de manifestarile vremii, de distantele mari strabatute prin salbaticie si de singuratatea muntilor neiertatori. De aceea, in Getica, magia dacilor nu se bazeaza pe comuniunea cu tot ce este viu, ca la celti, ci pe controlul elementelor primare ale naturii. In joc, vrajitorii daci pot aduce ploaia sau ninsoarea, pot merge pe fum sau pe nori si se pot apara impotriva animalelor salbatice. Intre vrajitor si puterile pe care pe controleaza nu exista o relatie de fraternitate, ci una de echilibru si respect. Vrajitorul dac nu este tolerat de catre lup din frica sau simpatie; in schimb, natura il accepta ca pe o parte din puterea ce imbraca intreaga lume si nu va tulbura acest echilibru.

Daci – Civilizatie

Dacia, leaganul neamului trac, era marginita in Apus de Alpii Dinarici si de peninsula Italica, si la Miazazi de muntii Greciei Continentale. In centrul acestui teritoriu se afla muntii Carpati, care le-au servit dacilor drept refugiu natural si care le-au impartit poporul in mai multe triburi. Apele ce izvorasc din munti segmenteaza teritoriul dacilor, iar cele care il delimiteaza (fluviul Dunarea, raurile Tisa si Nistru) au ajutat la stabilirea legaturilor cu lumea mediterana si egeica, ceea ce a facut ca influente reciproce sa se manifeste intre daci si popoarele sudice de-a lungul istoriei.
Dacii sunt urmasii primilor oameni ce au trait pe aceste meleaguri; ei nu au aparut in acest teritoriu in urma unei migratii, ci s-au dezvoltat aici. Vechimea civilizatiei dacilor este atestata de o lunga serie de descoperiri arheologice, din care cele mai recente sunt si cele mai spectaculoase. Astfel, pe teritoriul Romaniei de azi au fost descoperite cele mai vechi cuptoare de topire a bronzului de pe teritoriul Europei, a caror varsta depaseste 8000 de ani. Obiectele descoperite alaturi de aceste cuptoare nu sunt deloc primitive, ceea ce sugereaza o varsta si mai mare a civilizatiei care le-a produs.
Tot pe teritoriul Daciei au fost dezgropate si alte „premiere” europene: cea mai veche casa construita la suprafata pamantului in Europa, cit si cea mai veche scriere din lume. In 1961, arheologii au descoperit linga localitatea Tartaria (in Transilvania) cateva tablite de lut ars. Aceste tablite contin desene abstracte, nu reprezentari ale unor imagini din natura si au fost interpretate drept un mesaj scris. Datate in jurul anilor 4800 – 4500 i.e.n., aceste tablite sunt cu aproximativ 2000 de ani mai vechi decat scrierile sumeriene, considerate pana de curand cele mai vechi scrieri din istoria omenirii. Nici tablitele de la Tartaria, nici cele sumeriene nu au fost descifrate, insa aprecierea lor drept scris a fost facuta pe baza acelorasi principii.
Preocuparile spirituale si stiintifice ale acestui popor antic se pot deduce din faptul ca au dezvoltat o serie de calendare bazate pe constructii asemanatoare celor descoperite in peninsula britanica. Cel mai cunoscut calendar de acest gen este cel din cetatea Sarmizegetusa (capitala regatului dac), unde se afla un sanctuar solar cu o structura complexa, folosit aparent pentru masurarea timpului si urmarirea fenomenelor astronomice.
Ocupatiile principale ale dacilor erau olaritul, prelucrarea metalelor, pastoritul si apicultura. Vechii greci – care ii numeau hiperboreeni – spun despre daci ca se hraneau in majoritate cu produse lactate si apicole si ca duceau o viata in perfecta armonie cu natura. Societatea lor era structurata in trei clase: preotii, numiti kapnobatai inainte de Zalmoxe si ktistai dupa; nobilii, numiti tarabostes; si oamenii de rand, numiti pileati sau comati. Semnul distinctiv al nobililor era ca purtau o caciula de blana pe cap, cu o forma specifica, pe cand oamenii de rand umblau cu capul descoperit. De altfel, cuvantul romanesc „coama” provine de la „comati”, deoarece acestia isi lasau parul si barba sa creasca lungi.

Istoria militara a dacilor este destul de bogata in evenimente. In perioada de glorie a regatului dac, pe vremea regelui Burebista, granitele Daciei s-au extins in Vest pana pe teritoriul Elvetiei de azi. Ei au ajuns sa reprezinte o amenintare pentru Imperiul Roman, astfel incat imparatul Domitian le platea tribut in schimbul pacii. Chiar si imparatul Cezar a dorit sa ii atace pe daci si sa le ocupe teritoriile, insa o serie de factori i-au fost potrivnici: pe de o parte conflictele militare in care Imperiul era deja implicat nu-i permiteau sa mobilizeze suficiente forte, iar pe de alta parte dacii practicau frecvent atacuri-fulger si in forta la granitele Imperiului, ceea ce dadea impresia unor resurse militare mari care se pot deplasa rapid. A mai trecut mai mult de un secol pana cand imparatul Traian, decis sa zdrobeasca regatul dac, a concentrat masinaria de razboi a Imperiului Roman intr-o campanie hotarata impotriva dacilor. Primul razboi daco-roman din timpul domniei lui Traian s-a desfasurat intre anii 101 – 102 e.n. si s-a incheiat cu un armistitiu. Dacii au suferit pierderi grele, iar termenii armistitiului i-au fortat sa-si reduca forta militara. Spre deosebire de ei, romanii, avand la dispozitie resurse mult mai mari, s-au regrupat destul de repede si au pornit un nou razboi impotriva dacilor in 105. Aceasta a doua campanie, ce a durat pana in 106, s-a incheiat cu infrangerea dacilor si cucerirea capitalei Sarmizegetusa. Partea sudica a Daciei a fost declarata provincie romana si a primit numele „Dacia Felix”, ceea ce inseamna „Dacia cea bogata” (nu „Dacia Fericita”, cum s-ar putea crede). In urma acestei victorii, la Roma a fost tinuta cea mai mare sarbatoare din istoria Imperiului: ea a durat 123 de zile, iar Traian a dat ordin ca toti cetatenii romani sa primeasca paine si bani si sa fie scutiti de impozite timp de un an. Columna lui Traian rezerva un spatiu larg ilustrarii razboiului impotriva dacilor. Trupele de ocupatie au ramas in Dacia pana in anul 275, cand o serie de factori externi l-au fortat pe imparatul Aurelian sa le retraga.

Daci – Arsenal

Falx    Eficienta militara a dacilor, recunoscuta in vremurile antice de popoarele contemporane, se datora atat mentalitatii si educatiei luptatorilor daci, cat si tehnicii de razboi pe care o posedau.
Un atu al dacilor in lupta a fost folosirea extensiva a arcului, in special calare. Arcul era un instrument venerat la daci, mai mult decat o arma. Pe de o parte, dacii foloseau arcul pentru lupta, vanatoare si intreceri barbatesti, dar pe de alta parte il utilizau si in ritualuri religioase. Chiar zeul suprem, Gebeleizis, apare in multe reprezentari in postura de arcas, iar in anumite momente varfurile de sageti au fost folosite drept moneda. Inzestrarea unei mari parti din trupe cu arc le permitea dacilor sa-si decimeze o importanta parte din dusmani inainte de ciocnirea corp la corp a luptatorilor, iar arcasii calare puteau cauza distrugeri masive in infanteria Rhomphaiainamica, fiind in acelasi timp foarte greu de oprit. De altfel, arcul calare a ramas in istoria militara ca una din cele mai eficiente si mobile arme, pana la aparitia armurilor grele.
Pentru situatiile de lupta corp la corp, dacii foloseau o sabie de o mana numita Sica. Lama acestei sabii masura in jur de 60 de centimetri si avea tais pe o singura parte. Spre capat, lama se ingusta: in timp ce partea fara tais ramanea dreapta, taisul se curba, formand un varf ascutit. Aparatoarea sabiei era destul de mare, menita sa ofere o protectie buna pentru mana si de multe ori era ornata cu motive sacre.
Unii luptatori preferau o sabie asemanatoare celei celtice, cu tais pe ambele parti si cu lama triunghiulara. Din acest tip de sabie a fost derivat mai tarziu Gladius-ul, sabia soldatilor romani.
Pentru a se apara, dacii se imbracau in armuri usoare, din piele tabacita, eventual acoperita cu solzi de metal, deoarece acest tip de armura le oferea maximul de mobilitate, necesar mai ales arcasilor. Cei ce alegeau sa lupte cu o sabie de o mana foloseau de asemenea scuturi rotunde sau ovale, de marime medie. Foarte putini luptatori – in general nobilii –Scut Dacicpurtau platose de metal pentru torace. Pe cap, dacii purtau coifuri din metal, cu aparatoare pentru obraji, dar cu partea din spate destul de scurta, pentru a nu stanjeni miscarea. Unele coifuri erau ornate, ca si sabiile, cu simboluri rituale sau cu un semn aparte: o pereche de ochi pe frunte.
Stindardul dac era un cap de lup cu o coada de solzi si se numea drakon. Drakon-ul era astfel construit incat atunci cand sufla vantul prin el, sa scoata un sunet asemanator urletului unui lup, de unde si asocierea dacilor cu imaginea acestui animal.

Daci – Zei

    Panteonul dac, asa cum il cunoastem noi azi, este unul matur si bine inchegat. El nu are nevoie de multi zei pentru a sta in picioare, ajungand sa tinda spre un model monoteist, cu un zeu principal, insotit de foarte putini (3-4) zei mai putin puternici.
Initial, religia dacilor era construita in jurul zeului suprem Gebeleizis, insa un eveniment petrecut undeva intre secolele 10 si 5 i.e.n. avea sa schimbe acest lucru: venirea profetului Zalmoxe si nasterea religiei sale. Noua religie nu a reprezentat o schimbare radicala fata de cea veche, ci mai mult o reorganizare. Zalmoxe a devenit singurul zeu, inlocuind un panteon si asa redus si preluand functiile zeilor anteriori. Credinta in viata de dupa moarte, prezenta de foarte mult timp in religia dacilor, s-a transmis in aceeasi forma si dupa adoptarea noului cult: adevarata viata incepe abia dupa moarte, unde cei vrednici vor trai alaturi de zeul lor.
In panteonul anterior lui Zalmoxe, exista cate un zeu pentru fiecare element esential vietii: fertilitatea era reprezentata de Bendis, iar sanatatea, vitalitatea erau reprezentate de catre Derzelas. Rolul de stapan al elementelor naturii, de zeu al razboiului si cunoscator al tainelor vietii si mortii ii revine lui Gebeleizis. Nici una din cele doua forme ale religiei nu are semizei sau eroi moralizatori; lipsa lor este detaliata in sectiunea Mituri.
Trecerea de la religia politeista la cea monoteista a adus totusi o schimbare importanta, in functiile indeplinite de preoti. Vechii preoti, numiti kapnobatai, stapaneau elementele primare ale naturii si isi foloseau puterile pentru a schimba in mod activ lumea din jurul lor. Spre deosebire de ei, preotii lui Zalmoxe, numiti ktistai, sunt orientati pe tamaduire si lasa schimbarile majore pe seama zeului lor; ei ai mai mult un rol de legatura intre poporul dac si zeul suprem.

Gebeleizis

    In panteonul vechi, anterior lui ZalmoxeGebeleizis este zeul suprem, stapanul Cerului, furtunilor, al tunetelor si fulgerelor, dar si al Pamantului si pastrator al tainelor vietii si mortii. El mai este considerat si zeul razboiului si patronul aristocratiei militare.
In general, Gebeleizis este vazut trept un barbat vanjos, cu barba. In unele reprezentari apare asezat pe un tron, iar in altele, in chip de calaret, avand in mana stanga un arc. Adesea este insotit si de un vultur cu corn. Acest vultur poate aparea si singur pentru a-l reprezenta pe zeu, caz in care tine in cioc un peste, iar in gheare are un iepure. Alteori Gebeleizis este ilustrat in ipostaza de calaret insotit de un caine; el poarta o lance pe care o arunca asupra unui porc mistret din fuga calului. Cand nu este reprezentat in chip de luptator ori vanator el are trasaturile unui calaret pasnic purtand in mana o torta ori un corn al abundentei; in unele cazuri mai rare are trei capete, asemenea cainelui insotitor, alteori este un zeu binecuvantator, avand primele trei degete ale mainii drepte desfacute iar celelalte stranse catre podul palmei.
In onoarea sau impotriva lui Gebeleizis dacii trageau cu arcurile inspre cer. Acest ritual a fost interpretat ori drept un gest de veneratie, prin incercarea de a purifica fata zeului ceresc risipindu-i norii, ori drept o manifestare de dezaprobare, care ii reprosa zeului norii si vremea potrivnica, ce distrugeau padurile sau recoltele.
Imaginea acestui zeu este asociata cu simbolul zvasticii, lucru interesant deoarece acesta este de asemenea simbolul zeului nordic Thor, reprezentand ciocanul Mjollnir pe care Thor il manuia.

Daci – Creaturi

    La daci, relatia dintre zei si oameni este mai distanta decat in alte mitologii. Zeii nu exercita un control strict asupra activitatii muritorilor de rand si manifestarile lor nu sunt vizibile des in viata de zi cu zi. Din aceasta cauza, creaturile fantastice din mitologia dacica nu sunt instrumente ale zeilor ci plasmuiri ale naturii insesi. Fiintele benefice sunt gardieni ai naturii si nu sunt create de vreun zeu. Ele au rolul de a-i determina pe oameni sa nu distruga natura, insa nu din vointa explicita a zeilor. La fel, creaturile malefice nu sunt reprezentate in legatura cu vreun zeu; ele ii ataca pe oameni fara ca acestia sa fi facut ceva gresit (spre diferenta de cele benefice), insa masurile de aparare inglobeaza in general un concept pe care mitologia doreste sa-l introduca in educatia oamenilor.
Fiintele fantastice pot avea mai multe origini: ele pot fi transformari ale unor fiinte vii (oameni sau animale), ale sufletelor fiintelor moarte, sau fara nici o legatura cu fiintele reale (cum ar fi balaurii). Sunt considerate benefice acele creaturi care nu il ataca pe om, decat daca el ameninta lucrul pe care fiinta respectiva il apara. Aceste fiinte pot chiar fi invocate printr-un descantec pentru a-l apara pe un om impotriva unei anumite amenintari. Creaturile malefice cauta sa faca rau omului chiar daca acesta nu greseste cu nimic. Impotriva fiecarei creaturi malefice exista un descantec sau un ritual care poate fi indeplinit pentru a tine raul la distanta.
In functie de originea lor, fiintele fantastice au diverse comportamente. Astfel, creaturile care provin din sufletele mortilor apar doar noaptea, la rascrucile de drumuri sau in locuri importante pentru viata omului si isi terorizeaza sistematic si consecvent victimele. Spre diferenta de ei, demonii care provin din fiinte vii au un comportament imprevizibil, pot aparea si ziua si terorizeaza victime la intamplare, fara sa insiste. Categoria aparte a demonilor care nu au legatura cu fiinte reale are cel mai previzibil comportament, aparand la date fixe (legate de sarbatori in general) si alegandu-si victimele dupa criterii stricte si bine cunoscute.
In Getica, aceste creaturi fantastice nu vor fi simpli monstri, ci vor fi bine integrate in poveste. Misiunea jucatorului nu va fi sa omoare un numar de monstri pentru a cistiga experienta si a progresa, deci nu va intalni de multe ori aceeasi creatura. In schimb, el va putea aduna diverse informatii de la fiecare fiinta intalnita si va descoperi locul ei in legaturile care unesc lumea jocului. Astfel, el va putea proceda in asa fel cu respectiva creatura incat efectele secundare ale actiunii sale sa fie cele dorite pentru a-si atinge scopurile in lumea vie din Getica.

Daci – Creaturi
Fata Padurii

Fata Padurii    Fata Padurii este un demon ce atrage barbatii tineri in codru, unde ii ucide. Ea are doua infatisari: cind li se arata prima data flacailor, este o femeie tinara si foarte frumoasa, inalta, cu mijlocul subtire, ochii mari si negri ce sclipesc in noapte, sprancene arcuite, fata alba, obrajii rumeni si parul lung si negru. Dupa ce victima este vrajita de frumusetea ei, Fata Padurii se schimba intr-un monstru hidos si infricosator, il omoara pe baiat si ii maninca inima. Ea apare doar noaptea si nu iese vreodata din padure, deci nu ataca satele oamenilor, ci doar pe cei care trec prin codru.
Fata Padurii - transformare    Acest monstru reprezinta o proba a maturitatii pentru baietii pe cale sa devina barbati: descoperirea dragostei. Amenintarea fatala a demonului il avertizeaza pe flacau despre faptul ca dragostea poate avea si o fata periculoasa, pe linga cea frumoasa. Fata Padurii are si un corespondent masculin in mitologia daca, Zburatorul, care se arata tinerelor fete, care insa nu este la fel de periculos. Folclorul romanesc pastreaza inca o serie de superstitii legate de Fata Padurii, cum ar fi sa nu fluieri sau sa cinti noaptea in padure si sa nu adormi linga focul aprins.
Fata Padurii este fiica Mumei Padurii si a Paduroiului. Parintii sai se dusmanesc unul pe altul si nici ea nu ii iubeste, fiind in conflict cu amandoi. Ea a furat de la mama sa vraja prin care isi ia infatisarea frumoasa, inselatoare, iar de la tatal sau a furat iedera magica, cu care isi prinde si isi imobilizeaza victimele. Demonul nu maninca inimile celor pe care ii omoara doar ca pe un trofeu, ci are nevoie de ele pentru ca vraja furata de la Muma Padurii s-o poata schimba intr-o femeie tinara.

Daci – Creaturi
Paduroiul

Paduroiul    Legenda spune ca zeii i-au dat Mumei Padurii menirea de a apara atat codrul si vietuitoarele lui de relele oamenilor, cit si pe oamenii ce respecta padurea de pericolele salbaticiei. Cu timpul insa, Muma Padurii a inceput sa-i urasca din ce in ce mai mult pe necugetatii oameni care distrugeau ceea ce ea incerca sa apere. Daca la inceput se multumea sa-i sperie si sa-i goneasca, pina la urma a ajuns sa-i omoare fara discernamant pe cei pe care ii intilnea umblind prin padure. Afland aceasta, zeita Bendis s-a miniat si a blestemat-o sa-si imparta viata cu urmatorul barbat pe care il va omori. Muma Padurii a nesocotit blestemul zeitei si a ucis din nou, asa ca Bendisl-a readus la viata pe cel rapus si a obligat-o sa-l ia de barbat. Acest barbat este Paduroiul si, dupa readucerea sa la viata, Bendis i-a incredintat menirea pe care Muma Padurii o abandonase.
Datorita sortii sale, Paduroiul incearca sa-i apare de primejdii pe oamenii rataciti sau atrasi in codru de catre alti demoni. Originea sa nu-l impiedica totusi sa fie crud si neiertator cu cei care ameninta padurea sau vietuitoarele ei. Datorita intelepciunii sale, el si-a cistigat increderea zeilor, care i-au dat in grija toate fapturile magice. Pentru vrajitori, Paduroiul a devenit in timp vocea zeilor, el fiind cel prin care stapanii lumii le poruncesc celor care manuiesc magia. Chiar si Uniila, patronul vrajitorilor si hultanilor vine uneori pentru a se sfatui cu el.
Derzelas, zeul vitalitatii, i-a daruit o sulita magica ce-l face aproape invulnerabil, orice rana vindecandu-se imediat atat timp cat sulita este tinuta in mana. Paduroiul mai are si un arc cu sageti fermecate care nu gresesc vreodata si care, in momentul in care lovesc tinta, se transforma intr-o iedera groasa ce se incolaceste in jurul celui atins, tintuindu-l pe loc.
Desi a fost silit sa o ia de nevasta pe Muma PaduriiPaduroiul nu o iubeste, deoarece ea nu a renuntat la ura ei pentru oameni. Totusi, ei au o fiica, pe Fata Padurii.

Daci – Creaturi
Samca

    Samca, dupa cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urat si fioros: o femeie in pielea goala, cu parul despletit, pana la calcaie, cu sanii lungi pana la pamant, cu ochii mici si stralucitori ca stelele, cu mainile de fier, cu unghiile de la maini si de la picoare lungi si ascutite ca andrelele sau incarligate ca secerile si cu limba de foc.
Acest demon, din a carui gura foarte mare, urata si strimba iese intotdeauna foc, se arata pe la sfaristul lunii, in apropiere de luna plina, copiilor mai mici de patru ani, pe care asa de tare ii inspaiminta ca se imbolnavesc pe loc. Acest demon se mai arata si femeilor care zac pe patul nasterii, pe care le framanta si le sperie, incat acestea mor pe loc sau raman schilodite si neputincioase toata viata.
Formele pe care Samca le ia sunt felurite: in chip de porc foarte mare si fioros, in chip de caine cu dintii ranjiti, in chip de pisica fara par cu ochii infocati si holbati, in chip de cioara mare cu ochii de sange si in chip de paianjen mare si negru. Boala de care sunt atinsi copiii dupa ce li se arata Samca poarta numele de rautatea copiilor.
Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava si Samca. Pentru a se apara de Samca, oamenii trebuie sa ii scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie sa convinga pe altcineva sa scrie un descantec, pe care sa-l poarte apoi asupra lor. Acest descantec o va face pe Samca sa se duca in schimb la cel care l-a scris, dar daca acesta este un om batran, care si-a trait viata, Samca nu ii va face rau, ci doar il va face sa scransneasca din dinti in somn.

About ana eugenia pacurar

Artizan, decorator, economist si poet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: